duminică, 3 martie 2013

Povestea unei rochii

Am primit o comanda de la o doamna din Timisoara- rochie lunga si subtire. In aprilie are premiera la opera. Cat am asteptat comanda de lana nu mi-a venit nici o idee. Dar m-am hotarat sa incep cu ea. La cat m-am gandit le ea(rochie), am visat- faceam o rochie, dar era albastra(am de facut si una albastra:) ).
Am ales cea mai fina lana-16 microni, batiste de matase si mai aveam niste matase naturala-6m.
Nu mi-a ajuns matasea. Iar partea si mai naspa e ca va iesi tare scumpa. Doamna a zis sa nu tin cont de pret. Dar imi sta pe creier pretul! 
Cand lucrezi cu lana trebuie sa tii cont de faptul ca ea prin impaslire se va micsora. Prin urmare, pt. o lungime de 150 cm am facut un tipar de peste 2m. Masa mea are lungimea de 160 cm. Tare naspa e cand nu ai tot ce-ti trebe! 
Cum o fac? s-o fac cu flori? Sa merg pe texturi? Si cum sunt fan Vilte, am mers pe texturi. 
Si pentru ca era imposibil sa am o misiune usoara...rochia s-a scurtat la 135 cm. M-am gandit sa folosesc dantela in prelungire. Si pentru ca dantela nu are aceeasi nuanta...o voi vopsi natural. Ma gandesc ca o nuanta mai inchisa o va ajuta pe doamna in alegerea pantofilor :)
Cum va iesi la final? Este o rochie potrivita pentru o premiera la opera? Nu e cam scumpa? Intrebari care-mi bantuie creierul pana voi afla verdictul doamnei :D
Acum arata asa:


P.S. Multumesc Dragomir Otilia pentru martisor! :)


2 comentarii:

  1. Povestea acestei rochii m-a impresionat.Nu am banuit cata munca presupune o astfel de lucrare.Ma simt putin "vinovata", stiind ca eu sunt "purtatoarea"acesteia.Ce pot sa mai spun? O astept si PROMIT sa o port "cu atitudine".Multumesc si sa fii convinsa ca apreciez tot ce s-a investit in crearea ei, mai ales ..particiica aceea de suflet si caldura.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nuuu, sa nu va simtiti vinovata! :) Chiar daca e munca, o fac cu drag, iar cand la sfarsit sunt mandra de ceea ce iese si primesc un feedback pozitiv, plang de fericire!

    RăspundețiȘtergere