Greutatile provincialului

In acest moment trebuia sa fiu in Bucuresti la targ. M-am trezit la 5:45, mi-am carat bagajul la masina, m-am rugat sa porneasca masina...dar n-a vrut. Am probleme de ceva timp cu pornirea...fiecare isi da cu parerea...schimb...ca poate o fi de la sau de la...si iata ca de ce mi-a fost frica n-am scapat. Nu pot ajunge la targ. Am asteptat pana la 8 sa deschida la service...am dus-o... mai pe ghicite...au gasit probl. Sper. Adica porneste. Cat timp va porni, nu stiu. Sper sa ajung macar maine la Bucuresti. Oricum, am pierdut o zi de targ. Alta varianta de-a participa la targ nu am, decat cu masina. Sunt prea multe bagaje pentru a veni cu alt mijloc de transport. Daca nu aveam masina, nu faceam handmade. Cand am zis ca am sa-mi iau masina, bunicu a dat din cap in sensul "vrabia malai viseaza". Ai mei n-au avut masina. Am "condus" prima data o masina dupa 25 ani. Permisul mi l-am luat la 29. Daca stau sa ma gandesc... parca au fost "ordonate de Barbosu". Dar azi vad si dezavantajul faptului ca am masina. Si al faptului ca nu se organizeaza targuri si in orasul meu. Asta e daca stau la cucurigu din deal. Va intrebati daca se castiga bine din handmade? :) Pai din vanzari scadeti transportul(in cazul meu benzina), cazarea(daca nu vrei sa deranjezi lumea), taxa de targ, pretul materialelor, munca...mai avem din ce s-o scadem si pe asta?? Dar mergem inainte. De ce? Pentru ca este pata de culoare care ma ajuta si m-a ajutat sa nu-mi para rau ca sunt. Ce compromis fac? Merg 3/4 din orele lumina la un job pe care nu prea il suport. Si fac asta pentru a putea duce mai departe ceea ce iubesc. Sper sa gasesc macar o singura persoana care sa se roage maine de masinuta mea sa mearga :) Va las acum si sper sa veniti si maine la targ :)