miercuri, 10 aprilie 2013

Care mi-e rostul?

"Tin minte ca eram foarte mica cand mi-am pus prima data aceasta intrebare. La acea varsta nu stiam ca omul e sortit sa-si intemeieze o familie, sa aiba copii, sa-si faca o cariera...etc. etc.  Credeam ca voi participa la un razboi. Era pe vremea lui Ceausescu. Si tot eu imi ziceam: dar cu asta nu se intampla nimic! Si nu stiam nici ca la un moment dat va trebui sa moara. Nu stiam multe...
Anii au trecut, am ajuns la varsta la care fetele se maritau, eu tot fara rost..., au aparut copiii, eu tot fara rost. Am inceput din ce in ce mai des sa ma intreb: eu ce caut aici? Daca nu-i puneam pe ceilalti pe primul loc, probabil ca n-as mai fi fost de mult. 
Acum vreo 4 ani am intrat in lumea creatiei. Stiu ca a fost mana destinului. De atunci putine au fost zilele cand " am pierdut timpul". Daca nu lucrez, imi storc creierii pana iese ideea. Mai am si un job...si o teava de reparat...si un vas de spalat....si am cam obosit. Am obosit si nu mai vreau sa fac 2 joburi. Dar toti imi spun sa nu dau vrabia din mana pe cea de pe gard. Nu mai vreau sa pot! Care mi-e rostul? 
Mi-e dor de multe. Mi-e dor de-o imbratisare, mi-e dor de-o strangere de mana, de-un umar pe care sa ma pot odihni. Toate astea sunt undeva departe...mult prea departe!
In lumea creatiei simt ca am un rost. Am cunoscut oameni minunati. Oameni care mi-au oferit incredere. Fara sa ma cunoasca! Si le multumesc din tot sufletul! Si-mi sunt tare dragi! 
Iti multumesc Doamne c-am intalnit-o pe Doamna de la Opera!"
The end!
Maine cred ca va fi soare! 

8 comentarii:

  1. este soare, tu si cei ca tine sunteti luminosi.
    iti doresc ca rostul sa te gaseasca pe tine in modul cel mai bland si mai imbucurator posibil :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Gariana, draga, deja ne stim (mai mult de la distanta decat pe viu) de cativa ani. Am impartit chiar si aceeasi tantari in Vama :) Si stii ce fac si cum fac si si tu stii ce faci si cum faci. Nu imi dau seama care iti sunt veniturile din handmade si care cele din jobul de zi, dar daca tu crezi ca exista cea mai mica sansa sa traiesti la limita decentei din handmade, fa-o. Si pe mine m-au descurajat toti. Aproape toti, de fapt. Inclusiv mama care probabil a crezut ca fiica-sa e putin nebuna ca lasa job pe val si bine platit pentru ... un soi de jucarii. Dar eu am crezut ca se poate si s-a putut. Si m-am incapatanat sa fac asta cand inca habar n-aveam ce-i ala handmade. Tu deja ti-ai gasit un drum.

    Ma intreaba lumea des: se poate trai din handmade? Eu zic ca se poate, dar trebuie luat in seama ca job full time. Timpul pe care il pot dedica oamenii cu job ca sa vada daca merge nu e suficient. Trebuie sa dedici tot si inca ceva pe langa. Pe vremuri credeam ca muncesc mult la job. Aiurea. Am invatat ce-i munca in handmade. Dar e macar o munca ce ma implineste. Stiu, oamenii nu inteleg. Multi intreaba daca nu ma plictisesc. Se uita la micile mele creatii si nu-si imagineaza cum as putea sa fac asta toata ziua fara sa ma plictisesc. Ar trebui sa imi vada fata cand deschid cuptorul de ceramica :)

    Tu-mi pari tot mai trista. Si mai stiu ca iti pui intrebarea asta cu handmade vs. job de mult timp. Si-i pacat. Stiu ca suntem diferite si ca facem lucruri diferite, dar esti sigura ca merita sa asculti gurile rele si neincrezatoare? Tie sufletul ce-ti spune?

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai is, ca ma duc la job ca la o nevasta pe care n-o mai iubesc!! Imi zice ca va fi bine, dar vine rata, intretinerea, lumina, iar bani de la altii nu cer! :) Tu-l ai pe Marius... Si de cate ori te-am dat exemplu cand ziceam ca se poate, ceilalti imi ziceau ca la tine se poate pt. ca stii multa lume :) De munca nu mi-e frica, imi trebe doar un sut in fund!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca raspunsul asta cu "tu il ai pe Marius" e cel mai nepotrivit pe care mi-l puteai da. Am prieteni cu care n-am mai vorbit niciodata din cauza asta. Tu ce fel de om crezi ca sunt? Crezi ca daca ar fi trebuit sa fiu o intretinuta si sa ma bazez pe ajutorul si castigurile sotului meu as mai fi facut asta? E doar o scuza, Gariana draga. O scuza pentru frica ta. La fel si faptul de a crede raspunsul altora cand iti spun ca eu cunosc mai multa lume. Ba nu cunosc mai pe nimeni. Cand imi zic oamenii ca ei se duc la cunostinte si prin firme sa isi vanda lucrurile nu-mi vine sa cred. Nu numai ca nu cunosc pe nimeni fata de care as putea face asta, dar mi-ar fi si rusine. Clientii mei sunt straini ca am fost mereu antisociala si am putini prieteni si cunostinte. Clientii mei vin direct de pe blog si la targuri. Atat. Am reusit pentru ca am muncit si ama vut incredre, nu pentru ca l-am avut pe Marius. Si daca te referi la ajutorul fizic, ei bine asta a parut in ultimii ani cand n-am mai facut fata. Pana atunci am fost singura.

      Dar daca pe tine te ajuta sa fugi de tine iar si iar gasindu-ti scuze de genul asta, atunci n-ai decat. E foarte usor sa gasesti scuze.

      Ștergere
    2. Nu la sensul de "intretinuta" m-am referit! Ma refeream la faptul ca, atunci cand pornesti pe un nou drum, e normal sa fie mai greu la inceput. Cum spune toata lumea, la job macar vin x bani sigur in fiecare luna! Dincolo...e posibil in unele luni sa fie mai putini(ca sa nu zic deloc). Sau sa vina mai tarziu. Exista si posibilitatea asta. Ei bine, datoriile nu prea asteapta( pe banca n-o intereseaza ca ce fac eu si de ce nu pot plati in luna respectiva). De aceea, faptul ca aveam la cine apela in asemenea situatii, m-ar fi linistit psihic. Da, e o scuza. Ca de ce sa zic ca nu vor fi venituri intr-o luna, cand pot la fel de bine sa fie! Scuze, scuze, ca sa nu fie alegerea usoara! Ca daca ma gandesc mai bine, as gasi solutii chiar si in astfel de situatii. Dar...e mai usor sa ma plang. Iar faza cu "cunoscutul", daca la inceput m-a dezarmat, acum imi mai da ceva curaj. Am crezut-o, chiar daca ... ok, te cunosc, dar daca nu-mi place ce faci, de ce as cumpara?? Esti un exemplu ca se poate! Si da, sunt o lasa! Stiu ca voi face pasul, stiu ca va fi bine, dar mai stau putin timp sa ma plang! Ca doar is femeie!
      Am vazut ca te-am suparat...ma ierti daca-ti fac o prajitura??
      P.S. Si totusi...e putin lucru cand iti aduce Marius eclere la targ?? Tu il ai pe Marius...:D

      Ștergere
    3. Dupa ce-am citit si comentariile de pe FB... nu asta am vrut sa spun!! Nu ca ai reusit in handmade datorita lui Marius! Reusita e legata doar de munca si talent!
      Nu stiu cum ai luat tu decizia, daca ai pus in balanta partile bune si riscurile. Poate te-ai bazat doar pe tine, sau poate te-ai gandit si la Marius ca la un sprijin. Eu m-as fi gandit. Poate aveam sau nu nevoie de el. dar era acolo...la nevoie. Si asta imi facea alegerea mai usoara. La asta ma refeream.

      Ștergere
  4. Pai te-ai gandit ca poate deja ti-ai gasit rostul?Impaslitul te face fericita si implinita sufleteste.Tu de fapt nu impaslesti doar, tu creezi poezie.Poezie da, prin texturi prin culori prin forme.Ai un dar nepretuit si multa lume iti admira creatiile.Esti deosebita si nu mai gandi negativ ,"nu sunt maritata,nu am copii nu am un job deosebit".Sunt o multime de femei maritate si cu copii profund nefericite si coplesite de responsabilitati,femei maritate care repara singure tevile caci sotul nu stie sa bata un cui.Tu esti grozava asa cum esti si desi stiu ca e ingrozitor de greu sa fii singura la 30 de ani(vorbesc din experienta)are sa vina si barbatul acela in viata ta numai sa ai incredere .Incredere in tine mai ales ca meriti ca esti o fiinta deosebita,ai sufletul plin de culori frumoase ,il pui in lucrarile tale.Pace si lumina si ai incredere vor veni toate pentru ca meriti!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu stiu ca asta este rostul meu. Si ma vad impaslind vreo 10 ore pe zi, si ma vad stand la umbra unui copac cand ceilalti sunt in timpul programului, si vad si-un om langa mine care sa ma faca fericita...si visez multe, dar ma trezesc intr-o lume "in criza". Iar in criza nu poti face ceea ce-ti place, trebuie sa te gandesti ca ai rate de platit, ca nu e bine sa visezi...Si atunci pic...nu ma mai vad in stare de ceva... nu-mi mai vad rostul...etc.
    Azi e soare totusi :)

    RăspundețiȘtergere