luni, 29 aprilie 2013

Rochie impaslita " Hora din batrani"


 O rochie ce vine din vremurile de demult. O rochie creata parca dintr-o coala de hartie ingalbenita de vreme, pe care poate s-au scris mesaje de dragoste pe vremea razboiului...O rochie ce aminteste de hora unde bunicul a intalnit-o pe mamaia...Pentru voi...
disponibila AICI

vineri, 26 aprilie 2013

Geanta impaslita "Seceta"

Nimic nu e intamplator. Asa e vorba. Asa e geanta...

















disponibila AICI




Si...asa e pamantul...



Mai intai am facut geanta, apoi mi-am dat seama de ce. 
E aprilie. 27 de grade au fost azi. Cum va fi la vara? Cum va arata pamantul? Se vede in imagine. Nu e de bine. Are nevoie de ajutor. 
Sa ne bucuram de aceste zile de sarbatoare si apoi sa ne punem intrebarea: cum il ajut eu? Ce am facut pentru el? Am plantat vreun copac? Am lasat curatenie in padure dupa sarbatoarea de 1Mai? Am renuntat macar 1 zi la masina? Practic colectarea selectiva?
Anul acesta am plantat doar 1 copac. Rusinica! RU-SI-NI-CA!!!!

duminică, 21 aprilie 2013

Bluza impaslita "Calea"















I-as putea crea o poveste. As putea spune ca are legatura cu intrebarile care-mi bantuie mintea in ultima perioada, cu drumul meu in viata, as putea spune ca am ales rosul pentru a scapa de deochi.
Realitatea e ca am dorit sa mai scap de lana de pe stoc, am dorit sa aleg o lana subtire si de aici totul a venit de la sine.
Imi place ce-a iesit, de data asta lana n-a mai incercat sa ma supere. Dar cel mai mult imi place libertatea pe care-o ofera. O porti pur si simplu, fara nimic altceva(ma refer la haturi- pe care nu le suport).
disponibila AICI

duminică, 14 aprilie 2013

Coincidenta?

Am cerut un "sut in fund" si...
Saptamana aceasta am avut parte de vizita sefului. A plecat suparat. Cum sa fie seful multumit?- ca doar e criza. A doua zi...concedieri. Mare parte din ele au fost din cauza "turnatorilor". Dar...aflu ca pleaca si o colega de la contabilitate. N-am stiut motivul. Am crezut ca trebuie sa plece un nr. de...
Atunci mi-a trecut un gand: ce-ar fi sa facem schimb? Ea are familie...eu tot ceream un sut in fund...poate asta-i semnul! La inceput mi s-a facut frica. Intram in somaj, banii din somaj ii dadeam pe rata la masina...trebuia sa mai fac rost de restul. Ok...mai am ceva lana, cheltuielile pe timp de vara nu sunt asa mari...si... m-am linistit! Frica a disparut. Imi era bine. Ce sa fac? Sa-i propun sefului schimbul? Sa risc? Am dat cu banul(la propriu), imi ieseau 2 din 3 :)
Daca am sa regret? Daca am sa regret ca n-am mers pana la capat? Si m-am dus! Am pus asa problema! Dar...motivul a fost altul. Nu puteam face schimbul. Acea persoana pleca oricum(era dorinta sefului). Atunci curajul a disparut. 
Am revenit la starea de asteptare a sutului...
De dimineata ma uitat pe blogul Lola si-mi sare in ochi: " Nu-ti mai fie frica, mergi pe carare si ai incredere in ceea ce nu cunosti mai mult decat in ceea ce stii prea bine. Cu fiecare pas pe care il faci, in necunoscut te duci si el se deschide cu un infinit de posibilitati. TAINA LUMII IN NECUNOSCUT VIETUIESTE" 
Is o lasa :(



miercuri, 10 aprilie 2013

Care mi-e rostul?

"Tin minte ca eram foarte mica cand mi-am pus prima data aceasta intrebare. La acea varsta nu stiam ca omul e sortit sa-si intemeieze o familie, sa aiba copii, sa-si faca o cariera...etc. etc.  Credeam ca voi participa la un razboi. Era pe vremea lui Ceausescu. Si tot eu imi ziceam: dar cu asta nu se intampla nimic! Si nu stiam nici ca la un moment dat va trebui sa moara. Nu stiam multe...
Anii au trecut, am ajuns la varsta la care fetele se maritau, eu tot fara rost..., au aparut copiii, eu tot fara rost. Am inceput din ce in ce mai des sa ma intreb: eu ce caut aici? Daca nu-i puneam pe ceilalti pe primul loc, probabil ca n-as mai fi fost de mult. 
Acum vreo 4 ani am intrat in lumea creatiei. Stiu ca a fost mana destinului. De atunci putine au fost zilele cand " am pierdut timpul". Daca nu lucrez, imi storc creierii pana iese ideea. Mai am si un job...si o teava de reparat...si un vas de spalat....si am cam obosit. Am obosit si nu mai vreau sa fac 2 joburi. Dar toti imi spun sa nu dau vrabia din mana pe cea de pe gard. Nu mai vreau sa pot! Care mi-e rostul? 
Mi-e dor de multe. Mi-e dor de-o imbratisare, mi-e dor de-o strangere de mana, de-un umar pe care sa ma pot odihni. Toate astea sunt undeva departe...mult prea departe!
In lumea creatiei simt ca am un rost. Am cunoscut oameni minunati. Oameni care mi-au oferit incredere. Fara sa ma cunoasca! Si le multumesc din tot sufletul! Si-mi sunt tare dragi! 
Iti multumesc Doamne c-am intalnit-o pe Doamna de la Opera!"
The end!
Maine cred ca va fi soare! 

marți, 9 aprilie 2013

marți, 2 aprilie 2013

A doua sansa

Dupa cum am spus, la sfarsitul lui martie trebuia sa se nasca rochia pentru premiera la opera. Destinul a facut sa ma opresc la negru. De frica sa nu fie iar prea scurta, am folosit un tipar "generos". Lana neagra n-a ajuns. Cu ce-o pot inlocui? Cu verde, iar la verde merg macii. Si pentru ca era prea intuneric in campul cu maci, am dat putin timpul inapoi si-am facut un apus. Rochia imi place si asa. Dar starea mea din aceasta perioada a contribuit la adaugarea unui alt element: o floare singura-n noapte. Locul si "destinul" florii este in mainile doamnei care va purta rochia. S-a declarat multumita. Rochia nu e perfecta, este doar o parte din mine. Sper doar sa fie purtata cu drag. Si-i multumesc doamnei pentru incredere!




P.S. Rochia albastra se pare ca nu este potrivita pentru o nunta la castel. Inconstienta, mai fac o incercare. Prin urmare, o gasiti AICI